Terenul din strada Lucacesti nr. 32, pe care este construita biserica adventista Noul Grant a fost cumparat de biserica AZS dupa decembrie 1989, la initiativa pastorului V.D.Cojea care a fost sustinut de Teodor Niculescu, presedintele Conferintei AZS Muntenia si de arhitectul Nicolae Dobrescu.

            Astfel a inceput constructia bisericii Noul Grant, care a fost inaugurata in 1993. Biserica Noul Grant, din strada Lucacesti a fost construita la aproximativ 250 m de fosta biserica Grand, demolata in august 1986. Lucrarile de sistematizare efectuate in jurul pasajului Podului Grant din anii 1980-1986 au amenintat si biserica adventista Grand. Desi s-au facut demersuri pentru translarea (mutarea) cladirii, iar lucrarea a fost aprobata, executarea acestui proiect a fost impiedicata, in cele din urma, imobilul fiind demolat.

Vechea biserica AZS Grand de pe fosta strada Eduard Grand, apoi Polenului nr. 25, a fost construita in incinta sediului Conferintei AZS Muntenia, intre anii 1936/1937 pe un teren donat de Ecaterina Anton. Constructia s-a facut cu ajutorul contributiei membrilor bisericii, iar numele a fost preluat dupa numele constructorului Podului Grand, din apropiere. Decretul Prezidential nr. 129 din 14.07.1986 anunta exproprierea si demolarea imobilului care includea si biserica AZS Grand, pe data de 19.07.1986.

            Dupa ce au aflat de acest anunt, credinciosii au ramas pe baricade zi si noapte ca sa se roage pentru biserica lor. In timp ce data limita se apropia, rezistenta credinciosilor crestea! Parinti si copii, tineri si batrani s-au adunat cu totii in fata portii, in curte, la balcon, sau chiar pe acoperis pentru a nu lasa autoritatile sa intre si sa demoleze locasul lor de cult.

            Fortele de militie au incercat sa imprastie multimea de credinciosi, care barau portile si accesul buldozerelor in curte cu propiile lor trupuri. In timp ce unele mame stateau cu copii in brate in fata cladirii, pentru a bloca accesul celor care venisera sa le distruga biserica in care ei se inchinau, alti credinciosi, tineri si batrani cantau melodia "Ierusalimul meu, am sa te plang mereu", scrisa de poetul Benone Burtescu. Aceasta melodie care a devenit lait motivul anului 1986 pentru acesti credinciosi, s-a cantat tot timpul "asediului" – chiar si atunci cand se strangea mobila, sau ferestrele erau sparte, atunci cand a fost ridicat acoperisul, cand a fost intrerupt curentul electric... s-a cantat aceasta melodie pana in ultima clipa, chiar pe ruinele fostei biserici...Pentru ca nu a putut fi demolat cu utilajele folosite in acest scop, imobilul a fost dinamitat. 

            Imediat dupa demolarea cladirii in care credinciosii se adunau, pastorul comunitatii, Lucian Cristescu, ajutat de pastorul Dezideriu Faluvegy, a construit un Cort-capela in Strada Invingatorilor nr.7, fara a mai astepta autorizatia necesara unui astfel de proiect. Acest Cort capela, a fost un caz unic in Europa, si a reprezentat biserica acestor credinciosi, pana in anul 1993, atunci cand s-a construit biserica Noul Grant, iar jumatate dintre membrii s-au mutat la aceasta biserica, cealalta jumatate asteptand pana in anul 1997, cand pe locul fostului Cort, a fost construita o frumoasa biserica, numita Invingatori.