Strălucirea de pe faţa lor

      „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6,33

       Rareori mi-a fost dat să văd la toţi candidaţii de botez dintr-un grup o transfigurare atât de fe­ri­cită, ca la cele douăsprezece suflete care au intrat în apa schimbării, pe care i-am avut în săr­bătoarea din Sabatul trecut. Am privit în­de­lung fotografiile lor de la eveniment şi mi-am dat seama că au trăit experienţa teofaniei, acea experienţă a întâlnirii cu Isus pe Muntele schim­­bării. Din perspectiva unui observator raţional nu poţi justifica aşa de uşor bucuria de pe feţele lor.  Nu puţini dintre ei vor găsi mai departe adversitate la părinţi, care nu concep ca fiul sau fiica lor să ajungă în mijlocul acestor rătăciţi sau fanatici. Vor fi ridiculizaţi şi vor avea greutăţi mai mari în ce priveşte păzirea Sabatului. Vor fi asaltaţi de ispite mai insistente şi vor avea unele situaţii existenţiale precare şi ei ştiu toate acestea şi continuă să se bucure. Ce s-a întâmplat de fapt în viaţa lor de au priceput că o mare fericire a dat peste ei? Pot să vă spună şi ei: au găsit Împărăţia! Au căutat-o şi au găsit-o. Asta înseamnă că Stăpânul Împărăţiei le-a arătat toate frumuseţile ei, dar mai mult decât atât El S-a descoperit pe Sine lor în toată splendoarea Lui.

      Experienţa lor mă duce cu gândul la mine şi la dumneavoastră, cei care am trecut mai mult sau mai puţin prin lumina de la botez. Unii dintre noi am pierdut strălucirea. Suntem apatici, mofturoşi spiritual, nemulţumiţi de unele ritualuri şi absenţi de la bucuria misiunii. Dinamica Cuvântului de la Şcoala de Sabat atrage mai puţin de jumătate dintre membri, iar un seminar despre modalităţile de a aprofunda Adevărul este costisitor pentru odihna noastră de sâmbătă după-amiază. Orice serviciu religios este taxat ca având cusururi şi plecăm neangajaţi în nici o pro­misiune faţă de Dumnezeu. Doar unii şi nu puţini. Ceva nu merge, dar nici de biserică nu ne vine să ne lăsăm. Suntem în tensiunea dintre a schimba ceva şi a mai amâna acest gând. Rezultatul? O rutină veritabilă şi o nemulţumire de noi înşine înăbuşită până la obişnuinţă. Ştim că ne lipseşte ceva esenţial, dar nici nu ne oprim pentru a aprofunda starea noastră şi de a diagnostica clar care este suferinţa noastră spirituală. Ca tânărul bogat, care ştia că are un gol sufletesc imens, dar care nu a acceptat soluţia lui Isus: renunţarea la sine.

      Vă invit, alături de mine la o experienţă a refa­cerii traseului pierdut la botez: rebotezare! Un nou drum, mult mai luminos. O nouă trăire, mult mai profundă! Rebotezarea cu Duhul Sfânt! Dacă Îl veţi lăsa să vă facă o radiografie, lăsaţi-L să vă facă şi o schimbare. Va ieşi o fotografie pentru cer şi pământ de toată frumuseţea sufletească. Doar atunci vom începe să trăim cu adevărat, pentru că vom redescoperi Împărăţia şi pe Domnul ei!

       Cu dragoste,

                     al dumneavoastră slujitor şi prieten

                                                                        George Uba