„Rugaţi-vă neîncetat! 1 Tes. 5,17

      Odată când câinele lui Luther stătea lângă masă, uitându-se cu gura deschisă şi cu ochii nemişcaţi după o firimitură de la stăpânul său, Martin Luther a spus: ’O, de m-aş ruga aşa cum se uită acest câine la mine! Toate gândurile lui sunt concentrate spre ochii mei. Nu are nici un gând, nici o dorinţă, nici o speranţă în altă parte.

  Dacă perseverenţa este  o disciplină, atunci disciplina este stăpânirea de sine care duce la creştere. Un om al rugăciunii spunea aşa: „Un titlu sugestiv pentru biserica de astăzi ar fi „noi nu luptăm!” Noi ne rugăm cu o atitudine de „fie ce-o fi”; ne rugăm la întâmplare; oferim ceea ce nu costă nimic! Nici măcar nu avem o dorinţă puternică. Suntem mai degrabă schimbători, capricioşi şi supărăcioşi”.

  Dar cei care Îl roagă pe Dumnezeu să aducă  înapoi slava harului Său vor fi stăruitori în rugă­ciune. Te enervează această discuţie despre „luptă” şi „stăruinţă” în rugăciune? După ce voi detalia care este scopul perseverenţei îţi vei da seama de raţiunea stăruinţei care nu urmăreşte să-L CONVINGEM pe Dumnezeu, cât să ne schimbăm pe noi. În primul rând rugăciunea perseverentă:

      1.    Ne conduce să ne cercetăm inimile. Dumne-­­zeu este interesat să ne arate ceea ce ne crează probleme. Când Dumnezeu întârzie în răspunsul la rugăciune suntem motivaţi să privim mai bine la ceea ce suntem cu adevărat.

      2.    Prin perseverenţă Dumnezeu ne poate da o binecuvântare mai mare decât cerem noi. „Mântuitorul vrea să ne dea binecuvântări mai mari decât acelea pe care le cerem şi întârzie cu răspunsul, ca să ne poată arăta rău­tatea din inimă şi nevoia cea mare pe care o avem de harul Lui. El vrea să renunţăm la egoismul care ne face să-L căutăm.” HLL p. 153

      3.    Perseverenţa descoperă credinţa autentică. „Ade­sea El întârzie să ne răspundă, pentru a ne pune la probă credinţa noastră sau pentru a pune la încercare sinceritatea dorinţelor noastre.” Parabole p. 96

      4.    Perseverenţa te opreşte să consideri darurile lui Dumnezeu ca fiind de la sine înţeles. Dacă vă îndoiţi de aceasta, opriţi-vă şi gândiţi-vă un minut: pentru care dintre aceste daruri ale lui Dumnezeu I-aţi mulţumit în ultimele douăzeci şi patru de ore: soare, odihnă, pantofi, apă, căldură, înger păzitor, pături, muzică, libertate religioasă, aer, zâmbetul mamei, mere şi gestionară ce te serveşte la un supermarchet. Ai obţinut un procent de 100%? Este uşor să consideri lucrurile de la sine înţelese.

       Cu dragoste,

                     al dumneavoastră slujitor şi prieten 

                                                                           George Uba