Gri

 „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume.”
                                                 1 Ioan 2,15

      Aţi auzit vreodată că adventiştii de ziua a şaptea nu dansează, nu merg la spectacole, nu merg la locuri de distracţie lumeşti, nu beau cafea, nu joacă jocuri de noroc, nu vând şi cumpără în Sabat, nu citesc cărţi şi nu se uită la filme care slăvesc valorile acestei lumi?

      Poate că unii îşi dau coate şi zâmbesc discret sau îţi râd în faţă de aceste standarde „de­modate”, pe care părinţii noştri le păstrau cu sfinţenie şi de care, zic unii, nu mai sunt atât de necesare astăzi. Sunt ele nişte relicve ale unui legalism pe care trebuie să le depăşim cu o aşa numită acomodare? Şi alte biserici obişnuiau să creadă ca şi noi, dar ele s-au „adaptat” la vremurile moderne. Unde facem despărţirea? Cum ştim unde să tragem linia între ceea ce este obicei şi ceea ce este bine şi rău?

      În 1 Ioan 2,15.16 spune: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăro­şenia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” În momentul în care creştinul va spune „nu chiar aşa”, atunci când discutăm standardele creştine de mai sus, apare culoarea gri a vieţii spirituale, care aduce o flexibilitate în trăirea noastră creştină. Adică nu trebuie să fim aşa de „înguşti”, spun cei care au „progresat” în înţelegerea vieţii de credinţă. „Chiar dacă vedem ce vede lumea, participăm la ceea ce şi ei participă” spun creştinii liberali, „noi nu acceptăm modul lor de viaţă, ci în mod critic luăm ceea ce este compatibil cu viziunea biblică.” „De altfel”, spun ei, „nicăieri în Biblie nu spune în mod explicit să nu bei cafea, să nu te uiţi la telenovele sau să nu citeşti romane pasionale”. Dar e posibil să umbli cu miere şi să nu se prindă de degete? Suntem invulnerabili la spiritul vremii şi e posibil să nu ne murdărim sufletul cu microbii păcatului? Creştinul „gri” care preferă o viaţă „gri”, care vorbeşte un limbaj „gri” şi care face fapte „gri” va veni la biserică, va avea opinie religioasă, va participa la unele acţiuni ale bisericii, va avea relaţii convenabile, dar viaţa lui spirituală va fi… „gri”. Adică lumească, pentru a nu ocoli şi diminua realitatea. Uneori nu este ceva unde să pui degetul şi să strigi: „E păcat!”, dar Scriptura ne avertizează să ne ferim de „orice se pare rău” 1 Tes. 5,22.

     Cum ştim unde să delimităm? Aici este momentul în care să apară Domnul Isus în părţile gri. El ne-a promis să fie cu noi şi să ni Se descopere chiar în situaţiile de confuzie şi incertitudine. El ne dă sensibilitatea deosebirii dintre bine şi rău, dacă Îl invit zilnic în viaţa mea şi nu relativizez Cuvintele Lui. Avem făgăduinţa Lui: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ’Iată drumul, mergeţi pe el’, când veţi voi să vă abateţi la dreapta sau la stânga” Is. 30,21. Mai e nevoie de alt comentariu?

Cu dragoste,

                                  al dumneavoastră slujitor şi prieten

                                                                            George Uba