Şi apoi, mi-au argumentat ei, oamenii sunt reci, răi şi nu sunt interesaţi. „Măcar să încercăm”, le-am zis. „O să vezi că nu se va întâmpla nimic”, m-a asigurat prezbiterul, care era şi rudă cu mine. Am spus bisericii intenţia, i-am chemat să spună vecinilor de evenimentul unor prelegeri despre viaţa cea nouă care ne poate fi dată de Cel care ne aşteaptă să-L recunoaştem ca Domn şi Mântuitor şi am aşteptat să vină prima vineri seara. Ora 17:45 de minute. Zece membri deja erau pe scaune. Prezbiterul mă privea cu înţeles. Era deja profet. Nici măcar membrii nu se întreceau să vină. Ora 18:50. Încă vreo 25 de membri au intrat în biserică. Ora 18:00. Încă vreo 20 de membri şi vreo trei musafiri. M-am înviorat. Pentru cei trei merita întâlnirea. S-a deschis cu cântarea: „Veniţi căci vreau a spune, ce face Dumnezeu”.  În timp ce cântam s-a deschis uşa bisericii şi a rămas deschisă aproape un sfert de oră. Copii, femei şi bărbaţi care nu au intrat niciodată în biserică au ales să vină pentru o experienţă unică pentru viaţa lor. În total 110 musafiri. Erau şi profesori de la şcoala din localitate, şi câţiva din intelectualii localităţii. Un membru al bisericii care colabora cu securitatea mă implora să nu mai continui pentru că a auzit el că  mi se pregăteşte chiar şi închisoarea şi, pentru că mă iubeşte, vrea să mă protejeze prin a-l asculta. M-am rugat şi apoi am predicat despre iubirea de sus care caută. Aproape acelaşi număr era seară de seară. Ruda mea, prezbiterul şi-a cerut iertare pentru necredinţa lui.

      Dar oare ce vrea să spună Isus prin cuvinte­le: „secerişul e mare”? Răspunsul este simplu: Astăzi există mulţi oameni, bărbaţi şi fe­mei, băieţi şi fete, care sunt gata pregătiţi şi aşteaptă să fie adunaţi în hambarele Împă­ră­ţiei lui Dumnezeu. Trebuie doar să existe cineva care să le prezinte vestea bună şi ei sunt gata să primească invitaţia. Din cuvintele lui Isus, există un seceriş prezent care aşteaptă secerători pentru a fi adunat; iar acest seceriş este mare.

      Dintr-o perspectivă umană, există perioade când ceea ce vedem cu ochii ne convinge că chiar că nu poate avea loc nici un seceriş. Dar chiar în timpuri ca acestea, Isus doreşte cu atât mai mult să realizăm că „secerişul este mare”. El vrea să ne facă să privim realitatea dintr-o altă perspectivă, radicală, din perspectivă Sa. Şi când vom vedea şi noi aşa cum vede El, vom descoperi că „secerişul este cu adevărat mare”.

      Între 18 şi 27 iunie în biserica Noul Grant vor fi 6 întâlniri de evanghelizare: vineri seara, sâmbătă după-amiaza şi duminică seara, în cele două week-end-uri. Isus ne provoacă să mai evaluăm încă o dată vecinătatea noastră şi cunoscuţii noştri şi să-i oferim „Domnului seceri­şului” permisiunea să ne deschidă El ochii ca să vedem din perspectiva Lui. Atunci vom înţelege într-un mod mai profund adevărul din cuvintele lui Isus „secerişul este mare”.

      Cu dragoste,

                    al dumneavoastră slujitor şi prieten

                                                                       George Uba